Ştefania Mărăcineanu (1882 – 1944)
Ştefania Mărăcineanu (18 iunie 1882, Bucureşti – 1944)
S-a remarcat în fizică într-o perioadă în care puţine femei aveau curajul de a îmbrăţişa o carieră în acest domeniu.
A descoperit radioactivitatea artificială şi procedul de declanşare artificială a ploii.
Este cunoscută şi sub numele de „Femeia care a adus ploaia”.
Nu se ştiu prea multe lucruri despre copilăria ei. A avut parte de o copilărie nefericită, de care nu îi plăcea să vorbească.
Ştefania Mărăcineanu a absolvit Şcoala Centrală din Bucureşti (1903), apoi a devenit studentă la Facultatea de Ştiinţe Fizico-Chimice din cadrul Universităţii din Bucureşti. După susţinerea examenului de licenţă (1910), s-a angajat ca profesoară de fizică la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti. Apoi, a urmat cursurile de radioactivitate ţinute de Marie Curie la Institutul Radiului din Paris. În 1924, şi-a susţinut doctoratul la Sorbona, primind calificativul „Très Honorable”. În lucrarea sa de doctorat, a descoperit că substanţele radioactive nu aveau o intensitate constantă, aşa cum se credea, susţinând că acest fenomen, pe care l-a numit radioactivitate artificială, se datora radiaţiilor solare.
După prezentarea tezei de doctorat, Ştefania Mărăcineanu a primit un post de cercetătoare în laboratorul savantei Marie Curie. Ea a aprofundat cercetările asupra radioactivităţii, fiind creatoarea unor teorii referitoare la influenţa razelor de soare sau a apei de ploaie asupra radioactivităţii, deşi unele nu au fost acceptate de toţi oamenii de ştiinţă. A lucrat în laboratorul savantei Marie Curie până în anul 1930.
Cu ajutorul profesorului Dimitrie Bungenţianu, Ştefania Mărăcineanu a înfiinţat la Bucureşti, primul Laborator de Radioactivitate din România.
Procedul radioactivităţii a fost explicat fizic şi matematic de soţilor Irene şi Frederic Jolliot Curie, descoperirea fiind încununată cu acordarea premiului Nobel celor două personalităţi. Meritele fizicienei române au fost recunoscute de către fiica Mariei Curie într-un articol publicat în „Neues Wiener Journal”, în 1934: „Ne amintim că savanta română domnişoara Mărăcineanu a anunţat în 1924 descoperirea radioactivităţii artificiale”.
După întoarcerea în ţară, Ştefania Mărăcineanu s-a ocupat de fenomenele meteorologice şi a descoperit procedeul de declanşare artificială a ploii cu ajutoorul unor săruri radioactive, stabilind legătura între cutremure şi precipitaţii. În anul 1931, a provocat prima ploaie artificială din lume în Bărăgan, apoi a continuat cercetările în Algeria, cu sprijinul guvernului francez. A semnalat pentru prima dată că în ajunul producerii unui cutremur creşte radioactivitatea în zona epicentrului.
Ştefania Mărăcineanu, savanta ce susţinea că „răsplata pentru cercetătorul devotat ştiinţei nu vine din afară, ci sunt fiorii de fericire pe care îi are la descoperirea adevărului”, s-a îmbolnăvit de cancer, provocat de iradierile radioactive, şi a murit cu un an înaintea folosirii celor două bombe atomice împotriva omenirii.
Surse:
https://dli.ro/femei-celebre-stefania-maracineanu.html
https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/%C5%9Etefania_M%C4%83r%C4%83cineanu