Elena Stoenescu-Caragiani (1887–1929)
Elena Stoenescu-Caragiani
(13 mai 1887, Tecuci – 29 martie 1929, Bucureşti)
Prima aviatoare din România. 
Elena Caragiani, fiica unui medic cunoscut la acea vreme, Alexandru Caragiani, şi a Zeniei, şi-a dat mai întâi licenţa în Ştiinţe Juridice (1913). Pasionată de pilotaj, ea se interesa în paralel şi de acest domeniu. În 1912, a realizat primul ei zbor, alături de profesorul ei de echitaţie, Mircea Zorileanu, posesor al unui brevet de pilotaj eliberat în Franţa.
Elena Caragiani s-a înscris la şcoala de pilotaj („Liga Aeriană”) condusă de prinţul George Valentin Bibescu, fiind singura femeie cursant, fapt care a indignat multă lume. Autorităţile române au refuzat în mod sistematic să îi acorde brevetul civil de pilot. Cererile sale au fost respinse de Ministerul Învăţământului şi cel al Apărării, acestea fiind conduse de Spiru Haret şi generalul Crăiniceanu. Din acest motic, ea a plecat în Franţa şi s-a înscris la Şcoala Civilă de Aviaţie din Mourmelon le Grand (unde a luat examenul teoretic cu brio) şi în 1914, la vârsta de 27 de ani, Federaţia Aeronautică Internaţională i-a eliberat Brevetul Internaţional de Pilot. În 914, în lume existau circa 10 femei aviatoare.
Nu a putut să se angajeze ca pilot în România, motiv pentru care a plecat din nou în Franţa unde s-a angajat ca reporter la un mare cotidian, iar pentru deplasări îndepărtate utiliza avionul. Astfel, a ajuns în Caraibe, Mexic, America de Sud. Cu prilejul acestor călătorii, ea a participat la lucruri neobişnuite pentru o femeie: a vânat în junglă, a împuşcat tigri, a vânat balene. Apoi a devenit corespondent pentru un trust de presă din Mexic.
În timpul Primului Război Mondial, a fost angajată în calitate de corespondent de război. Astfel, Elena Caragiani a efectuat multe zboruri şi a scris multe „reportaje din avion”, acestea fiind primele de acest fel din presa mondială. După 1916, când România a intrat în război, ea a solicitat să participe, în calitate de pilot, la apărarea ţării, sau să transporte răniţi, să aprovizioneze cu medicamente şi materiale sanitare diverse puncte sanitare de pe front cu avionul, dar întotdeauna a fost refuzată (poate şi pentru faptul că atunci România avea doar 26 de avioane). Aceasta era o idee revoluţionară deoarece în România aviaţia sanitară a fost înfiinţată 25 de ani mai târziu. S-a înscris în Crucea Roşie ca infirmieră şi a participat la îngrijirea răniţilor români, într-un spital de campanie din Bucureşti. După retragerea în Moldova, împreună cu sora ei, a organizat un punct sanitar în casa părintească din Galaţi.
După sfârşitul Primului Război Mondial, Elena Caracgiani s-a căsătorit cu avocatul Virgil Stoenescu şi s-a stabilit la Paris. S-a îmbolnăvit de ftizie (TBC) şi a murit la doar 42 de ani.
Surse:
https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Elena_Caragiani-Stoenescu
https://www.aviatori.ro/dict_pers.php?sel=C