Florica Bagdasar (1901-1978)

 

Florica Bagdasar (24 ianuarie 1901- 19 decembrie 1978)

 

Prima femeie ministru din România.

Singura femeie care a făcut parte din delegaţia României la Conferinţa de Pace de după Al Doilea Război Mondial.

 

S-a născut într-o familie de macedono-români. Motto-ul tatălui ei, Sterie Ciumetti: „Frumoşs e omul Doamne, când mintea e regină”. Deaorece mama sa a murit devreme, Florica a preluat rolul de părintel pentru fraţii şi surorile ei.

 

Între anii 1919-1925, Florica Ciumetti a urmat Facultatea de Medicină din Bucureşti. În anul I l-a cunoscut pe viitorul soţ, Dumitru Bagdasar, pe atunci student la Medicină Militară: “Ne-am cunoscut din primii ani de facultate şi m-a atras felul frumos cum râdea. De la prima cunoştinţă am reuşit să stabilim o prietenie care avea să dureze: iubirea se născuse.”

 

După absolvire, Florica Ciumetti a lucrat ca medic extern apoi intern la spitalele Aşezământului Brâncovenesc din Bucureşti. În anul 1927 s-a căsătorit cu Dumitru Bagdasar. În loc de voiaj de nuntă soţul, care dorea să devină neurochirurg, i-a oferit o călătorie de studii în USA unde obţinuse o bursă de specializare la Boston pentru a lucra cu Harvey Cushing – fondatorul neurochirurgiei moderne, devenind elevul şi colaboratorul preferat al maestrului său.

 

Dr. Florica Bagdasar s-a orientat spre o specialitate nouă în USA: asistenţa şi patologia neuropsihică a copiilor. Studiile şi specializarea de la Boston a soţilor Bagdasar au decurs în condiţii materiale grele,deoarece depindeau de singurele venituri din bursa respectivă. Ambii s-au îmbolnăvit de TBC datorită muncii zilnice prelugite. S-au internat sub protecţia lui Harvey Cushing (1869-1939) la Sanatoriul Trudeau din Saranac în nordul statului New York. Şederea la acest sanatoriu a fost o vacanţă forţată şi chiar un substitut al voiajului de nuntă. Soţii Bagdasar se aflau la etaje diferite dar “comunicam prin bileţele de dragoste”.

 

În cursul specializării la Boston (1927–1929) i s-a conferit în 1928 o bursă Rockfeller care se acorda de obicei bărbaţilor, iar această excepţie era o recunoaştere a meritelor ei. Astfel a putut să studieze la Harvard University – School of Publik Health, completându-şi specializarea în neuropshiatria copilului. S-a dedicat cunoaşterii instituţiilor de ocrotire şi recuperare, sistemului de asistenţă socială şi medicală a copiilor cu probleme neuropsihice, cât şi aspectelor de sănătate mintală a populaţiei.

 

La terminarea specializărilor, în anul 1929, soţii Bagdasar au avut oferte pentru a rămâne în USA, dar având un „sentiment puternic pentru ţară”, au considerat că este de datoria lor să se întoarcă în România şi să pună în practică experienţa şi cunoştinţele dobândite în străinătate. Timp de 2 ani, soţii Bagdasar au lucrat la spitalul de neuropsihiatrie din jimbolia (Timiş), apoi s-au mutat la Cernăuţi, unde au organizat serviciul de neurochirurgie, devenit renumit în ţară. În anul 1933, soţii Bagdasar s-au mutat la Bucureşti unde, în 1935, Dumitru Bagdasar a organizat prima clinică de neurochirurgie din România la Spitalul Central (azi Spitalul Al. Obregia). Peste câţiva ani, la Bucureşti, Florica Bagdasar a înfiinţat „Centrul de sănătate mintală pentru copii”, una dintre primele instituţii de acest gen din Europa.

 

Tot Dr. Florica Bagdasar a ofi cializat în învăţământul medical superior specialitatea de neuropsihiatrie infantilă, devenind prima conferenţiară din ţara noastră la disciplina de Psihologie a copilului normal şi patologic, în cadrul Facultăţii de Pediatrie a IMF Bucureşti din anul universitar 1949/1950.

 

Între anii 1945-1946, profesorul neurochirurg Dumitru Bagdasar a fost Ministrul Sănătăţii şi s-a dedicat unei munci epuizante de organizare după război a reţelei sanitare din ţară. În vara anului 1946, Dumitru Bagdasar a decedat de cancer pulmonar. Florica Bagdasar a fost numită Ministru al Sănătăţii, funcţie pe care a îndeplinit-o în perioada septembrie 1946-august 1948. S-a remarcat în lupta cu epidemile şi cu foametea din Moldova din vara anului 1947.

 

Din 1953 Florica Bagdasar este îndepărtată de la conducerea Centrului de Igienă Mintală şi din alte funcţii în legătură cu activitatea sa pedagogică prezentată părtinitor într-un articol de fond publicat în „Scânteia”, intitulat Pentru lichidarea deformărilor antiştiinţifice în domeniul pedagogiei, articol ce va fi „prelucrat”, în adunări speciale, la toate şcolile importante şi la spitalele din ţară. Din octombrie 1957 i se dă funcţia de vicepreşedinte al Crucii Roşii din România, pe care a deţinut-o câţiva ani. Ultimii ani au fost trăiţi, din punct de vedere politic, într-o zona de clar-obscur, tolerată, dar deloc agreată.

 

Surse:

https://www.snpcar.ro/revista.php?an=2011&id=449

https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Florica_Bagdasar

https://jurnalul.ro/stire-martorii/uniti-intru-iubirea-si-sanatatea-semenilor-31816.html

https://www.revista22.ro/asclepios-versus-hades-in-romania-i-1098.html

https://www.revista22.ro/articol-1115.html