Teodora Angela Lefterescu (1926-2007)
Teodora Angela Lefterescu (3 august 1926, Fălticeni, Suceava – 29 aprilie 2007, Constanţa)
Este prima femeie căpitan de cursă lungă din România şi din Europa.
Fiind de mică pasionată de călătorii, şi-a însoţit mereu părinţii, Vespasian (ofiţer în armata română) şi Maria Socoleanu, în toate călătoriile pe care aceştia le-au realizat. Familia sa avea o casă de vacanţă la Eforie; aici şi-a petrecut vacanţele în copilărie şi a început să iubească marea. Visul ei din copilărie era să se facă marinar. Având în vedere că la acea vreme aceasta nu era o profesie pentru femei, dorinţa ei a fost considerată doar un vis de copil.
La insistenţele părinţilor, Teodora a urmat primul an pregătitor de medicină la Institutul Francez, pentru că aici erau aleşi studenţi pentru a merge la studii în Franţa, dar şi peste mări. Erau 58 de candidaţi pe 17 locuri, dar a reuşit să ia examenul. În această perioadă, ea meargea săptămânal la minister, pentru a obţine aprobarea de a pleca pe mare, de fiecare dată fără succes. O dată a mers chiar cu constituţia pentru a evidenţia discriminarea la care era supusă.
După mai multe încercări, Teodora Angela Lefterescu a fost acceptată şi la 18 martie 1948, alături de alţi trei bărbaţi, a început prima experienţă pe mare în calitate de ofiţer asistent, fiind îmbarcată pe remorcherul „Filimon Sârbu”. Această experienţă a durat doar trei luni şi a fost pusă la cele mai grele munci (a spălat WC-uri, puntea). Într-o zi, i s-a cerut să aducă de la magazie un butoi de 200 litri plin cu sodă caustică. Deoarece nu avea forţa necesară de a-l căra singură, ea a apelat la o soluţie ingenuoasă: a legat butoiul cu o funie groasă şi l-a rostogolit. Pe acest remorcher şi-a cunoscut soţul, Mihai Lefterescu, numit apoi director general în Minister. După ce a obţinut brevetul de ofiţer II (în anul 1952), ea a fost angajată la pescuit.
În anul 1967, Teodora Angela Lefterescu a obţinut brevetul de „căpitan de remorcher maritim” oferit de Căpitănia portului Constanţa. După ce i s-a propus funcia de căpitan pe o navă de cercetări, fără să-şi mai întrebe soţul, şi-a făcut o valiză şi a plecat. A condus remorcherele „Filimon Sârbu” şi „Octombrie Roşu” şi a secondat comandanţii de pe navele „Trotuş”, „Jiul”, „Polar I” sau „Dorna”. Apoi, până la retragere a fost comandantul navei „Ceahlăul”, specializată în pescuitul oceanic. S-a pensionat la 1 martie 1984, la vârsta de 57 de ani.
În anul 1999, a primit, alături de Sofia Ionescu, titlul de cetăţean de onoare al municipiului Fălticeni. A fost înmormântată în localitatea dobrogeană Urluia; un meşter local i-a ridicat o cruce pe care a încrustat conturul unui vapor.
În urma discuţiilor cu ea, jurnalistul constănţean Rodica Simionescu a scris cartea „Angela Lefterescu – un căpitan de cursă lungă”.
Surse:
https://dli.ro/femei-celebre-teodora-angela-lefterescu.html
https://www.magazin-nautic.ro/?p=4965
